Am avut ocazia să-mi exprim părerea viitorilor proaspăt căsătoriți despre meniul pentru banchet. Ei bine, ce - te-ai întrebat! Adevărat, ei înșiși au fost jigniți ...
Pentru că principala lor cerință era „sofisticarea”. Mai degrabă, meniul în sine a fost realizat cu o pretenție de rafinament, astfel încât să nu fie „ca acele sovietice stupide nunți conform preceptelor strămoșilor Komsomol ", iar eu, un butur bătrân, cu ochii mari, am întrebat: care este meniul e diferit?
Nu am fost suficient la nunțile sovietice (sincer să fiu, nu eram deloc la o vârstă conștientă), dar îmi amintesc meniul aproximativ de „banchet” oferit la toate sărbătorile, îmi pot imagina. A fost descris pentru posteritate de mai multe ori de contemporanii acelor banchete, atât de scriitori, cât și de scenariști.
Mai multe salate - „Olivier” sau „Capital”, „Mimosa”, „Hering sub o haină de blană”. Feliere: pește (cu o mulțime de mai multe soiuri de pește sărat și afumat de rase nobile, cu unul rău - hering cu ceapă), carne (mai multe tipuri de delicatese din carne și cârnați), legume. Fierbinte: fie carnea cunoscută în stil francez, care a fost împins oriunde a fost, și unde nu, și care nu a avut nimic de-a face cu Franța, sau pui la cuptor.
Acum scriu, iar cunoscuții mei, care își amintesc și de nunțile sovietice, îmi spun - cârnați cu varză înăbușită.
Mai mult, variațiile acestui meniu difereau puțin de locul unde a avut loc banchetul de nuntă: într-un apartament, într-o fabrică sau o cafenea școlară, într-un restaurant de clasă mijlocie... Totul a fost pus pe masă deodată, în cel mai bun caz - caldul a fost scos la iveală mai tarziu.
Astăzi, sărbătorile de nuntă au rămas aceleași. Judecând după compoziția produselor. Numai salata în loc de „Olivier” poate fi numită „Tsarskoe” sau „Princess”, sau altceva (în funcție de ce componentă de carne în loc de standardul pentru cârnații fierți din URSS a fost folosit), „Heringul sub o haină de blană” nu va fi făcut pentru dvs. în straturi, dar toate ingredientele vor fi tăiate în bucăți și dublate cu niște „heringul Prințului Eugen” (deși de fapt nici măcar nu este aproape de acest aperitiv laic). O, da, carnea în franceză este acum denumită în mod temeros „cotlet de porc cu brânză”... Sau cu un sos cremos.
Ei bine, și principala diferență este că acum „Cezar” s-a așezat ferm pe mesele dintre salate.
Uneori în salate mari. Imediat alimentat.
Prin urmare, partea gazdă este foarte îngrijorată de această salată și din când în când se aud la masă:
- Hai să mâncăm Cezar cât mai repede posibil, altfel biscuiții se vor uda!
Poate că aici se termină diferențele. Iar masa, modernă, în mare, nu diferă de cea sovietică ...
Aici voi clarifica: nu vorbesc despre banchete protocolare foarte scumpe organizate de stewards profesioniști, cu o schimbare verificată de feluri de mâncare și alte delicii. Din păcate, un astfel de lux nu este disponibil cetățeanului obișnuit.